a pocăni (third-person singular present pocănește, past participle pocănit) 4th conj.
infinitive | a pocăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pocănind | ||||||
past participle | pocănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pocănesc | pocănești | pocănește | pocănim | pocăniți | pocănesc | |
imperfect | pocăneam | pocăneai | pocănea | pocăneam | pocăneați | pocăneau | |
simple perfect | pocănii | pocăniși | pocăni | pocănirăm | pocănirăți | pocăniră | |
pluperfect | pocănisem | pocăniseși | pocănise | pocăniserăm | pocăniserăți | pocăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pocănesc | să pocănești | să pocănească | să pocănim | să pocăniți | să pocănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pocănește | pocăniți | |||||
negative | nu pocăni | nu pocăniți |