From polizor.
a poliza (third-person singular present polizează, past participle polizat) 1st conj.
infinitive | a poliza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | polizând | ||||||
past participle | polizat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | polizez | polizezi | polizează | polizăm | polizați | polizează | |
imperfect | polizam | polizai | poliza | polizam | polizați | polizau | |
simple perfect | polizai | polizași | poliză | polizarăm | polizarăți | polizară | |
pluperfect | polizasem | polizaseși | polizase | polizaserăm | polizaserăți | polizaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să polizez | să polizezi | să polizeze | să polizăm | să polizați | să polizeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | polizează | polizați | |||||
negative | nu poliza | nu polizați |