a precurma (third-person singular present precurmă, past participle precurmat) 1st conj.
infinitive | a precurma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | precurmând | ||||||
past participle | precurmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | precurm | precurmi | precurmă | precurmăm | precurmați | precurmă | |
imperfect | precurmam | precurmai | precurma | precurmam | precurmați | precurmau | |
simple perfect | precurmai | precurmași | precurmă | precurmarăm | precurmarăți | precurmară | |
pluperfect | precurmasem | precurmaseși | precurmase | precurmaserăm | precurmaserăți | precurmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să precurm | să precurmi | să precurme | să precurmăm | să precurmați | să precurme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | precurmă | precurmați | |||||
negative | nu precurma | nu precurmați |