premedita
premedita
Borrowed from French préméditer or Latin praemeditari.
a premedita (third-person singular present premeditează, past participle premeditat) 1st conj.
infinitive | a premedita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | premeditând | ||||||
past participle | premeditat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | premeditez | premeditezi | premeditează | premedităm | premeditați | premeditează | |
imperfect | premeditam | premeditai | premedita | premeditam | premeditați | premeditau | |
simple perfect | premeditai | premeditași | premedită | premeditarăm | premeditarăți | premeditară | |
pluperfect | premeditasem | premeditaseși | premeditase | premeditaserăm | premeditaserăți | premeditaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să premeditez | să premeditezi | să premediteze | să premedităm | să premeditați | să premediteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | premeditează | premeditați | |||||
negative | nu premedita | nu premeditați |
premedita