a pribegi (third-person singular present pribegește, past participle pribegit) 4th conj.
infinitive | a pribegi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pribegind | ||||||
past participle | pribegit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pribegesc | pribegești | pribegește | pribegim | pribegiți | pribegesc | |
imperfect | pribegeam | pribegeai | pribegea | pribegeam | pribegeați | pribegeau | |
simple perfect | pribegii | pribegiși | pribegi | pribegirăm | pribegirăți | pribegiră | |
pluperfect | pribegisem | pribegiseși | pribegise | pribegiserăm | pribegiserăți | pribegiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pribegesc | să pribegești | să pribegească | să pribegim | să pribegiți | să pribegească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pribegește | pribegiți | |||||
negative | nu pribegi | nu pribegiți |