proclama f (plural proclames)
proclama
proclama
proclama m (plural proclami)
See the etymology of the corresponding lemma form.
proclama
prōclāmā
proclama
Borrowed from French proclamer, Latin proclamare.
a proclama (third-person singular present proclamă, past participle proclamat) 1st conjugation
infinitive | a proclama | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | proclamând | ||||||
past participle | proclamat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | proclam | proclami | proclamă | proclamăm | proclamați | proclamă | |
imperfect | proclamam | proclamai | proclama | proclamam | proclamați | proclamau | |
simple perfect | proclamai | proclamași | proclamă | proclamarăm | proclamarăți | proclamară | |
pluperfect | proclamasem | proclamaseși | proclamase | proclamaserăm | proclamaserăți | proclamaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să proclam | să proclami | să proclame | să proclamăm | să proclamați | să proclame | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | proclamă | proclamați | |||||
negative | nu proclama | nu proclamați |
proclama