Borrowed from French proférer.
a profera (third-person singular present proferează, past participle proferat) 1st conj.
infinitive | a profera | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | proferând | ||||||
past participle | proferat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | proferez | proferezi | proferează | proferăm | proferați | proferează | |
imperfect | proferam | proferai | profera | proferam | proferați | proferau | |
simple perfect | proferai | proferași | proferă | proferarăm | proferarăți | proferară | |
pluperfect | proferasem | proferaseși | proferase | proferaserăm | proferaserăți | proferaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să proferez | să proferezi | să profereze | să proferăm | să proferați | să profereze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | proferează | proferați | |||||
negative | nu profera | nu proferați |