Borrowed from Medieval Latin prŏgnōsticāre, from prognōsticus, from Ancient Greek προγνωστικός (prognōstikós, “foreknowing”), from πρό- (pró-) + γνωστικός (gnōstikós, “of or for knowing, good at knowing”), from γιγνώσκω (gignṓskō, “to learn to know, to perceive, to mark, to learn”).
pronosticàre (first-person singular present pronòstico, first-person singular past historic pronosticài, past participle pronosticàto, auxiliary avére)
From pronostica + -re.
pronosticare f (plural pronosticări)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (o) pronosticare | pronosticarea | (niște) pronosticări | pronosticările |
genitive/dative | (unei) pronosticări | pronosticării | (unor) pronosticări | pronosticărilor |
vocative | pronosticare, pronosticareo | pronosticărilor |
pronosticare