From puțin (“a little”) + (miti)tel (“very small, tiny”).
puțintel m or n (feminine singular puțintică or puțintea, masculine plural puțintei, feminine and neuter plural puțintele)
singular | plural | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | ||
nominative/ accusative |
indefinite | puțintel | puțintică puțintea |
puțintei | puțintele | ||
definite | puțintelul | puțintica puținteaua |
puținteii | puțintelele | |||
genitive/ dative |
indefinite | puțintel | puțintele | puțintei | puțintele | ||
definite | puțintelului | puțintelei | puținteilor | puțintelelor |
puțintel