From pustiu.
a pustii (third-person singular present pustiește, past participle pustiit) 4th conj.
infinitive | a pustii | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pustiind | ||||||
past participle | pustiit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pustiesc | pustiești | pustiește | pustiim | pustiiți | pustiesc | |
imperfect | pustiam | pustiai | pustia | pustiam | pustiați | pustiau | |
simple perfect | pustiii | pustiiși | pustii | pustiirăm | pustiirăți | pustiiră | |
pluperfect | pustiisem | pustiiseși | pustiise | pustiiserăm | pustiiserăți | pustiiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pustiesc | să pustiești | să pustiască | să pustiim | să pustiiți | să pustiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pustiește | pustiiți | |||||
negative | nu pustii | nu pustiiți |