a păinjeni (third-person singular present păinjenește, past participle păinjenit) 4th conj.
infinitive | a păinjeni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | păinjenind | ||||||
past participle | păinjenit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | păinjenesc | păinjenești | păinjenește | păinjenim | păinjeniți | păinjenesc | |
imperfect | păinjeneam | păinjeneai | păinjenea | păinjeneam | păinjeneați | păinjeneau | |
simple perfect | păinjenii | păinjeniși | păinjeni | păinjenirăm | păinjenirăți | păinjeniră | |
pluperfect | păinjenisem | păinjeniseși | păinjenise | păinjeniserăm | păinjeniserăți | păinjeniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să păinjenesc | să păinjenești | să păinjenească | să păinjenim | să păinjeniți | să păinjenească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | păinjenește | păinjeniți | |||||
negative | nu păinjeni | nu păinjeniți |