a păinjini (third-person singular present păinjinește, past participle păinjinit) 4th conj.
infinitive | a păinjini | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | păinjinind | ||||||
past participle | păinjinit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | păinjinesc | păinjinești | păinjinește | păinjinim | păinjiniți | păinjinesc | |
imperfect | păinjineam | păinjineai | păinjinea | păinjineam | păinjineați | păinjineau | |
simple perfect | păinjinii | păinjiniși | păinjini | păinjinirăm | păinjinirăți | păinjiniră | |
pluperfect | păinjinisem | păinjiniseși | păinjinise | păinjiniserăm | păinjiniserăți | păinjiniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să păinjinesc | să păinjinești | să păinjinească | să păinjinim | să păinjiniți | să păinjinească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | păinjinește | păinjiniți | |||||
negative | nu păinjini | nu păinjiniți |