From patimă.
a pătimi (third-person singular present pătimește, past participle pătimit) 4th conj.
infinitive | a pătimi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | pătimind | ||||||
past participle | pătimit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | pătimesc | pătimești | pătimește | pătimim | pătimiți | pătimesc | |
imperfect | pătimeam | pătimeai | pătimea | pătimeam | pătimeați | pătimeau | |
simple perfect | pătimii | pătimiși | pătimi | pătimirăm | pătimirăți | pătimiră | |
pluperfect | pătimisem | pătimiseși | pătimise | pătimiserăm | pătimiserăți | pătimiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să pătimesc | să pătimești | să pătimească | să pătimim | să pătimiți | să pătimească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | pătimește | pătimiți | |||||
negative | nu pătimi | nu pătimiți |