a răspica (third-person singular present răspică, past participle răspicat) 1st conj.
infinitive | a răspica | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răspicând | ||||||
past participle | răspicat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răspic | răspici | răspică | răspicăm | răspicați | răspică | |
imperfect | răspicam | răspicai | răspica | răspicam | răspicați | răspicau | |
simple perfect | răspicai | răspicași | răspică | răspicarăm | răspicarăți | răspicară | |
pluperfect | răspicasem | răspicaseși | răspicase | răspicaserăm | răspicaserăți | răspicaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răspic | să răspici | să răspice | să răspicăm | să răspicați | să răspice | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răspică | răspicați | |||||
negative | nu răspica | nu răspicați |