Borrowed from Bulgarian разгаля (razgalja), from галя (galja, “to fondle, to caress”), from Proto-Slavic *galiti.
a răzgâia (third-person singular present răzgâie, past participle răzgâiat) 1st conj.
infinitive | a răzgâia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răzgâind | ||||||
past participle | răzgâiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răzgâi | răzgâi | răzgâie | răzgâiem | răzgâiați | răzgâie | |
imperfect | răzgâiam | răzgâiai | răzgâia | răzgâiam | răzgâiați | răzgâiau | |
simple perfect | răzgâiai | răzgâiași | răzgâie | răzgâiarăm | răzgâiarăți | răzgâiară | |
pluperfect | răzgâiasem | răzgâiaseși | răzgâiase | răzgâiaserăm | răzgâiaserăți | răzgâiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răzgâi | să răzgâi | să răzgâie | să răzgâiem | să răzgâiați | să răzgâie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răzgâie | răzgâiați | |||||
negative | nu răzgâia | nu răzgâiați |