a răzleți (third-person singular present răzlețește, past participle răzlețit) 4th conj.
infinitive | a răzleți | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răzlețind | ||||||
past participle | răzlețit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răzlețesc | răzlețești | răzlețește | răzlețim | răzlețiți | răzlețesc | |
imperfect | răzlețeam | răzlețeai | răzlețea | răzlețeam | răzlețeați | răzlețeau | |
simple perfect | răzleții | răzlețiși | răzleți | răzlețirăm | răzlețirăți | răzlețiră | |
pluperfect | răzlețisem | răzlețiseși | răzlețise | răzlețiserăm | răzlețiserăți | răzlețiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răzlețesc | să răzlețești | să răzlețească | să răzlețim | să răzlețiți | să răzlețească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răzlețește | răzlețiți | |||||
negative | nu răzleți | nu răzlețiți |