Borrowed from French retenir, Latin retineō, with conjugation based on ține.
a reține (third-person singular present reține, past participle reținut) 3rd conj.
infinitive | a reține | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reținând | ||||||
past participle | reținut | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rețin | reții | reține | reținem | rețineți | rețin | |
imperfect | rețineam | rețineai | reținea | rețineam | rețineați | rețineau | |
simple perfect | reținui | reținuși | reținu | reținurăm | reținurăți | reținură | |
pluperfect | reținusem | reținuseși | reținuse | reținuserăm | reținuserăți | reținuseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rețin | să reții | să rețină | să reținem | să rețineți | să rețină | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reține | rețineți | |||||
negative | nu reține | nu rețineți |