reconstitui
Borrowed from French reconstituer. By surface analysis, re- + constitui.
a reconstitui (third-person singular present reconstituie, past participle reconstituit) 4th conj.
infinitive | a reconstitui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reconstituind | ||||||
past participle | reconstituit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reconstitui | reconstitui | reconstituie | reconstituim | reconstituiți | reconstituie | |
imperfect | reconstituiam | reconstituiai | reconstituia | reconstituiam | reconstituiați | reconstituiau | |
simple perfect | reconstituii | reconstituiși | reconstitui | reconstituirăm | reconstituirăți | reconstituiră | |
pluperfect | reconstituisem | reconstituiseși | reconstituise | reconstituiserăm | reconstituiserăți | reconstituiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reconstitui | să reconstitui | să reconstituie | să reconstituim | să reconstituiți | să reconstituie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reconstituie | reconstituiți | |||||
negative | nu reconstitui | nu reconstituiți |