recula
recula
From rēs + -culus (diminutive suffix).
rēcula f (genitive rēculae); first declension
First-declension noun.
singular | plural | |
---|---|---|
nominative | rēcula | rēculae |
genitive | rēculae | rēculārum |
dative | rēculae | rēculīs |
accusative | rēculam | rēculās |
ablative | rēculā | rēculīs |
vocative | rēcula | rēculae |
a recula (third-person singular present reculează, past participle reculat) 1st conjugation
infinitive | a recula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reculând | ||||||
past participle | reculat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reculez | reculezi | reculează | reculăm | reculați | reculează | |
imperfect | reculam | reculai | recula | reculam | reculați | reculau | |
simple perfect | reculai | reculași | reculă | recularăm | recularăți | reculară | |
pluperfect | reculasem | reculaseși | reculase | reculaserăm | reculaserăți | reculaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reculez | să reculezi | să reculeze | să reculăm | să reculați | să reculeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reculează | reculați | |||||
negative | nu recula | nu reculați |
recula