a recăsători (third-person singular present recăsătorește, past participle recăsătorit) 4th conj.
infinitive | a recăsători | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | recăsătorind | ||||||
past participle | recăsătorit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | recăsătoresc | recăsătorești | recăsătorește | recăsătorim | recăsătoriți | recăsătoresc | |
imperfect | recăsătoream | recăsătoreai | recăsătorea | recăsătoream | recăsătoreați | recăsătoreau | |
simple perfect | recăsătorii | recăsătoriși | recăsători | recăsătorirăm | recăsătorirăți | recăsătoriră | |
pluperfect | recăsătorisem | recăsătoriseși | recăsătorise | recăsătoriserăm | recăsătoriserăți | recăsătoriseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să recăsătoresc | să recăsătorești | să recăsătorească | să recăsătorim | să recăsătoriți | să recăsătorească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | recăsătorește | recăsătoriți | |||||
negative | nu recăsători | nu recăsătoriți |