From căsător, which either comes from casă (“house”) or from *căsa, a hypothetical older Romanian verb which no longer survives (with the suffix -ător), from a Vulgar Latin root *casāre, from Latin casa. Compare Spanish casar (“to marry”), Italian accasare (“to marry”).
| Audio | (file) |
a căsători (third-person singular present căsătorește, past participle căsătorit) 4th conj.
| infinitive | a căsători | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | căsătorind | ||||||
| past participle | căsătorit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | căsătoresc | căsătorești | căsătorește | căsătorim | căsătoriți | căsătoresc | |
| imperfect | căsătoream | căsătoreai | căsătorea | căsătoream | căsătoreați | căsătoreau | |
| simple perfect | căsătorii | căsătoriși | căsători | căsătorirăm | căsătorirăți | căsătoriră | |
| pluperfect | căsătorisem | căsătoriseși | căsătorise | căsătoriserăm | căsătoriserăți | căsătoriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să căsătoresc | să căsătorești | să căsătorească | să căsătorim | să căsătoriți | să căsătorească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | căsătorește | căsătoriți | |||||
| negative | nu căsători | nu căsătoriți | |||||