Unknown. Proposed etymologies include Latin refricāre, present active infinitive of refricō (compare Portuguese refegar, refregar), a Vulgar Latin *orificāre, from ōrificium, or a root *reficcāre, from ficcāre (compare Italian ficcare). Less likely of Slavic origin. [1] Cf. also Aromanian arufec, aruficari, with the same meaning.
a refeca (third-person singular present refecă, past participle refecat) 1st conj.
infinitive | a refeca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | refecând | ||||||
past participle | refecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | refec | refeci | refecă | refecăm | refecați | refecă | |
imperfect | refecam | refecai | refeca | refecam | refecați | refecau | |
simple perfect | refecai | refecași | refecă | refecarăm | refecarăți | refecară | |
pluperfect | refecasem | refecaseși | refecase | refecaserăm | refecaserăți | refecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să refec | să refeci | să refece | să refecăm | să refecați | să refece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | refecă | refecați | |||||
negative | nu refeca | nu refecați |