reinvītā
Borrowed from French réinviter.
a reinvita (third-person singular present reinvită, past participle reinvitat) 1st conj.
infinitive | a reinvita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | reinvitând | ||||||
past participle | reinvitat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | reinvit | reinviți | reinvită | reinvităm | reinvitați | reinvită | |
imperfect | reinvitam | reinvitai | reinvita | reinvitam | reinvitați | reinvitau | |
simple perfect | reinvitai | reinvitași | reinvită | reinvitarăm | reinvitarăți | reinvitară | |
pluperfect | reinvitasem | reinvitaseși | reinvitase | reinvitaserăm | reinvitaserăți | reinvitaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să reinvit | să reinviți | să reinvite | să reinvităm | să reinvitați | să reinvite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | reinvită | reinvitați | |||||
negative | nu reinvita | nu reinvitați |