a remărita (third-person singular present remărită, past participle remăritat) 1st conj.
infinitive | a remărita | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | remăritând | ||||||
past participle | remăritat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | remărit | remăriți | remărită | remărităm | remăritați | remărită | |
imperfect | remăritam | remăritai | remărita | remăritam | remăritați | remăritau | |
simple perfect | remăritai | remăritași | remărită | remăritarăm | remăritarăți | remăritară | |
pluperfect | remăritasem | remăritaseși | remăritase | remăritaserăm | remăritaserăți | remăritaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să remărit | să remăriți | să remărite | să remărităm | să remăritați | să remărite | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | remărită | remăritați | |||||
negative | nu remărita | nu remăritați |