Borrowed from French reposer, Late Latin repausāre. Compare the inherited doublet răposa.
a repauza (third-person singular present repauzează, past participle repauzat) 1st conj.
infinitive | a repauza | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | repauzând | ||||||
past participle | repauzat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | repauzez | repauzezi | repauzează | repauzăm | repauzați | repauzează | |
imperfect | repauzam | repauzai | repauza | repauzam | repauzați | repauzau | |
simple perfect | repauzai | repauzași | repauză | repauzarăm | repauzarăți | repauzară | |
pluperfect | repauzasem | repauzaseși | repauzase | repauzaserăm | repauzaserăți | repauzaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să repauzez | să repauzezi | să repauzeze | să repauzăm | să repauzați | să repauzeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | repauzează | repauzați | |||||
negative | nu repauza | nu repauzați |