Borrowed from French raisonner.
a rezona (third-person singular present rezonează, past participle rezonat) 1st conj.
infinitive | a rezona | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | rezonând | ||||||
past participle | rezonat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | rezonez | rezonezi | rezonează | rezonăm | rezonați | rezonează | |
imperfect | rezonam | rezonai | rezona | rezonam | rezonați | rezonau | |
simple perfect | rezonai | rezonași | rezonă | rezonarăm | rezonarăți | rezonară | |
pluperfect | rezonasem | rezonaseși | rezonase | rezonaserăm | rezonaserăți | rezonaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să rezonez | să rezonezi | să rezoneze | să rezonăm | să rezonați | să rezoneze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | rezonează | rezonați | |||||
negative | nu rezona | nu rezonați |
Borrowed from French résonner, from Latin resonare. Doublet of the inherited răsuna.
rezona