Inherited from Latin resonāre, present active infinitive of resonō. Compare the doublet rezona, borrowed through French.
Audio: | (file) |
a răsuna (third-person singular present răsună, past participle răsunat) 1st conj.
infinitive | a răsuna | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | răsunând | ||||||
past participle | răsunat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | răsun | răsuni | răsună | răsunăm | răsunați | răsună | |
imperfect | răsunam | răsunai | răsuna | răsunam | răsunați | răsunau | |
simple perfect | răsunai | răsunași | răsună | răsunarăm | răsunarăți | răsunară | |
pluperfect | răsunasem | răsunaseși | răsunase | răsunaserăm | răsunaserăți | răsunaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să răsun | să răsuni | să răsune | să răsunăm | să răsunați | să răsune | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | răsună | răsunați | |||||
negative | nu răsuna | nu răsunați |