a sârgui (third-person singular present sârguiește, past participle sârguit) 4th conj.
infinitive | a sârgui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sârguind | ||||||
past participle | sârguit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sârguiesc | sârguiești | sârguiește | sârguim | sârguiți | sârguiesc | |
imperfect | sârguiam | sârguiai | sârguia | sârguiam | sârguiați | sârguiau | |
simple perfect | sârguii | sârguiși | sârgui | sârguirăm | sârguirăți | sârguiră | |
pluperfect | sârguisem | sârguiseși | sârguise | sârguiserăm | sârguiserăți | sârguiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sârguiesc | să sârguiești | să sârguiască | să sârguim | să sârguiți | să sârguiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sârguiește | sârguiți | |||||
negative | nu sârgui | nu sârguiți |