a scălâmba (third-person singular present scălâmbează, past participle scălâmbat) 1st conj.
infinitive | a scălâmba | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scălâmbând | ||||||
past participle | scălâmbat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scălâmbez | scălâmbezi | scălâmbează | scălâmbăm | scălâmbați | scălâmbează | |
imperfect | scălâmbam | scălâmbai | scălâmba | scălâmbam | scălâmbați | scălâmbau | |
simple perfect | scălâmbai | scălâmbași | scălâmbă | scălâmbarăm | scălâmbarăți | scălâmbară | |
pluperfect | scălâmbasem | scălâmbaseși | scălâmbase | scălâmbaserăm | scălâmbaserăți | scălâmbaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scălâmbez | să scălâmbezi | să scălâmbeze | să scălâmbăm | să scălâmbați | să scălâmbeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scălâmbează | scălâmbați | |||||
negative | nu scălâmba | nu scălâmbați |