a schingiui (third-person singular present schingiuește, past participle schingiuit) 4th conj.
infinitive | a schingiui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | schingiuind | ||||||
past participle | schingiuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | schingiuiesc | schingiuiești | schingiuiește | schingiuim | schingiuiți | schingiuiesc | |
imperfect | schingiuiam | schingiuiai | schingiuia | schingiuiam | schingiuiați | schingiuiau | |
simple perfect | schingiuii | schingiuiși | schingiui | schingiuirăm | schingiuirăți | schingiuiră | |
pluperfect | schingiuisem | schingiuiseși | schingiuise | schingiuiserăm | schingiuiserăți | schingiuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să schingiuiesc | să schingiuiești | să schingiuiască | să schingiuim | să schingiuiți | să schingiuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | schingiuiește | schingiuiți | |||||
negative | nu schingiui | nu schingiuiți |