a scoborî (third-person singular present scoboară, past participle scoborît) 4th conj.
infinitive | a scoborî | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scoborând | ||||||
past participle | scoborât | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scobor | scobori | scoboară | scoborâm | scoborâți | scoboară | |
imperfect | scoboram | scoborai | scobora | scoboram | scoborați | scoborau | |
simple perfect | scoborâi | scoborâși | scoborî | scoborârăm | scoborârăți | scoborâră | |
pluperfect | scoborâsem | scoborâseși | scoborâse | scoborâserăm | scoborâserăți | scoborâseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scobor | să scobori | să scoboare | să scoborâm | să scoborâți | să scoboare | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scoboară | scoborâți | |||||
negative | nu scoborî | nu scoborâți |