Probably from a Vulgar Latin root *excorrimare. Another possibility (perhaps more likely) is a relation to scrum.
a scurma (third-person singular present scurmă, past participle scurmat) 1st conj.
infinitive | a scurma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scurmând | ||||||
past participle | scurmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scurm | scurmi | scurmă | scurmăm | scurmați | scurmă | |
imperfect | scurmam | scurmai | scurma | scurmam | scurmați | scurmau | |
simple perfect | scurmai | scurmași | scurmă | scurmarăm | scurmarăți | scurmară | |
pluperfect | scurmasem | scurmaseși | scurmase | scurmaserăm | scurmaserăți | scurmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scurm | să scurmi | să scurme | să scurmăm | să scurmați | să scurme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scurmă | scurmați | |||||
negative | nu scurma | nu scurmați |