Inherited from Vulgar Latin *excurtus, from Latin curtus (“short”); the initial s- may also have been added later in Romanian, or appeared as a result of the influence of scurta, from excurtare. Compare also Aromanian shcurtu. Ultimately from Proto-Indo-European *(s)ker-.
scurt m or n (feminine singular scurtă, masculine plural scurți, feminine and neuter plural scurte)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | scurt | scurtă | scurți | scurte | |||
definite | scurtul | scurta | scurții | scurtele | ||||
genitive- dative |
indefinite | scurt | scurte | scurți | scurte | |||
definite | scurtului | scurtei | scurților | scurtelor |