a scălămbăia (third-person singular present scălămbăie, past participle scălămbăiat) 1st conj.
infinitive | a scălămbăia | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | scălămbăind | ||||||
past participle | scălămbăiat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | scălămbăi | scălămbăi | scălămbăie | scălămbăiem | scălămbăiați | scălămbăie | |
imperfect | scălămbăiam | scălămbăiai | scălămbăia | scălămbăiam | scălămbăiați | scălămbăiau | |
simple perfect | scălămbăiai | scălămbăiași | scălămbăie | scălămbăiarăm | scălămbăiarăți | scălămbăiară | |
pluperfect | scălămbăiasem | scălămbăiaseși | scălămbăiase | scălămbăiaserăm | scălămbăiaserăți | scălămbăiaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să scălămbăi | să scălămbăi | să scălămbăie | să scălămbăiem | să scălămbăiați | să scălămbăie | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | scălămbăie | scălămbăiați | |||||
negative | nu scălămbăia | nu scălămbăiați |