a sfichiui (third-person singular present sfichiuiește, past participle sfichiuit) 4th conj.
infinitive | a sfichiui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sfichiuind | ||||||
past participle | sfichiuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sfichiuiesc | sfichiuiești | sfichiuiește | sfichiuim | sfichiuiți | sfichiuiesc | |
imperfect | sfichiuiam | sfichiuiai | sfichiuia | sfichiuiam | sfichiuiați | sfichiuiau | |
simple perfect | sfichiuii | sfichiuiși | sfichiui | sfichiuirăm | sfichiuirăți | sfichiuiră | |
pluperfect | sfichiuisem | sfichiuiseși | sfichiuise | sfichiuiserăm | sfichiuiserăți | sfichiuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sfichiuiesc | să sfichiuiești | să sfichiuiască | să sfichiuim | să sfichiuiți | să sfichiuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sfichiuiește | sfichiuiți | |||||
negative | nu sfichiui | nu sfichiuiți |