a sfărma (third-person singular present sfarmă, past participle sfărmat) 1st conj.
infinitive | a sfărma | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sfărmând | ||||||
past participle | sfărmat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sfărm | sfărmi | sfărmă | sfărmăm | sfărmați | sfărmă | |
imperfect | sfărmam | sfărmai | sfărma | sfărmam | sfărmați | sfărmau | |
simple perfect | sfărmai | sfărmași | sfărmă | sfărmarăm | sfărmarăți | sfărmară | |
pluperfect | sfărmasem | sfărmaseși | sfărmase | sfărmaserăm | sfărmaserăți | sfărmaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sfărm | să sfărmi | să sfărme | să sfărmăm | să sfărmați | să sfărme | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sfărmă | sfărmați | |||||
negative | nu sfărma | nu sfărmați |