situa
situa
situa f (invariable)
See the etymology of the corresponding lemma form.
situa
situā
situa
a situa (third-person singular present situează, past participle situat) 1st conjugation
infinitive | a situa | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | situând | ||||||
past participle | situat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | situez | situezi | situează | situăm | situați | situează | |
imperfect | situam | situai | situa | situam | situați | situau | |
simple perfect | situai | situași | situă | situarăm | situarăți | situară | |
pluperfect | situasem | situaseși | situase | situaserăm | situaserăți | situaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să situez | să situezi | să situeze | să situăm | să situați | să situeze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | situează | situați | |||||
negative | nu situa | nu situați |