a smiorcăi (third-person singular present smiorcăiește, past participle smiorcăit) 4th conj.
infinitive | a smiorcăi | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | smiorcăind | ||||||
past participle | smiorcăit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | smiorcăiesc | smiorcăiești | smiorcăiește | smiorcăim | smiorcăiți | smiorcăiesc | |
imperfect | smiorcăiam | smiorcăiai | smiorcăia | smiorcăiam | smiorcăiați | smiorcăiau | |
simple perfect | smiorcăii | smiorcăiși | smiorcăi | smiorcăirăm | smiorcăirăți | smiorcăiră | |
pluperfect | smiorcăisem | smiorcăiseși | smiorcăise | smiorcăiserăm | smiorcăiserăți | smiorcăiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să smiorcăiesc | să smiorcăiești | să smiorcăiască | să smiorcăim | să smiorcăiți | să smiorcăiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | smiorcăiește | smiorcăiți | |||||
negative | nu smiorcăi | nu smiorcăiți |