spori
From spor, from Old Church Slavonic споръ (sporŭ), from Proto-Slavic *sporъ.
a spori (third-person singular present sporește, past participle sporit) 4th conj.
infinitive | a spori | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | sporind | ||||||
past participle | sporit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | sporesc | sporești | sporește | sporim | sporiți | sporesc | |
imperfect | spoream | sporeai | sporea | spoream | sporeați | sporeau | |
simple perfect | sporii | sporiși | spori | sporirăm | sporirăți | sporiră | |
pluperfect | sporisem | sporiseși | sporise | sporiserăm | sporiserăți | sporiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să sporesc | să sporești | să sporească | să sporim | să sporiți | să sporească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | sporește | sporiți | |||||
negative | nu spori | nu sporiți |