Borrowed from Serbo-Croatian steglić, Bulgarian щиглец (štiglec), from Proto-Slavic *ščigъlъ, *ščegъlъ.
sticlete m (plural sticleți)
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) sticlete | sticletele | (niște) sticleți | sticleții |
genitive/dative | (unui) sticlete | sticletelui | (unor) sticleți | sticleților |
vocative | sticlete | sticleților |