a străjui (third-person singular present străjuiește, past participle străjuit) 4th conj.
infinitive | a străjui | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | străjuind | ||||||
past participle | străjuit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | străjuiesc | străjuiești | străjuiește | străjuim | străjuiți | străjuiesc | |
imperfect | străjuiam | străjuiai | străjuia | străjuiam | străjuiați | străjuiau | |
simple perfect | străjuii | străjuiși | străjui | străjuirăm | străjuirăți | străjuiră | |
pluperfect | străjuisem | străjuiseși | străjuise | străjuiserăm | străjuiserăți | străjuiseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să străjuiesc | să străjuiești | să străjuiască | să străjuim | să străjuiți | să străjuiască | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | străjuiește | străjuiți | |||||
negative | nu străjui | nu străjuiți |