Inherited from Latin superāre (“surpass, exceed; overflow”). The meaning in the Romanian arose from the idea of exceeding or going beyond what can be taken or tolerated. Compare Aromanian shupãr, shupãrari, meaning "to ridicule, make fun of". Compare also the semantic development of French outrer (“to exaggerate, outrage”), from outre (“as well as; besides; on top of”).
a supăra (third-person singular present supără, past participle supărat) 1st conjugation
infinitive | a supăra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | supărând | ||||||
past participle | supărat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | supăr | superi | supără | supărăm | supărați | supără | |
imperfect | supăram | supărai | supăra | supăram | supărați | supărau | |
simple perfect | supărai | supărași | supără | supărarăm | supărarăți | supărară | |
pluperfect | supărasem | supăraseși | supărase | supăraserăm | supăraserăți | supăraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să supăr | să superi | să supere | să supărăm | să supărați | să supere | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | supără | supărați | |||||
negative | nu supăra | nu supărați |