From surghiun.
a surghiuni (third-person singular present surghiunește, past participle surghiunit) 4th conj.
infinitive | a surghiuni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | surghiunind | ||||||
past participle | surghiunit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | surghiunesc | surghiunești | surghiunește | surghiunim | surghiuniți | surghiunesc | |
imperfect | surghiuneam | surghiuneai | surghiunea | surghiuneam | surghiuneați | surghiuneau | |
simple perfect | surghiunii | surghiuniși | surghiuni | surghiunirăm | surghiunirăți | surghiuniră | |
pluperfect | surghiunisem | surghiuniseși | surghiunise | surghiuniserăm | surghiuniserăți | surghiuniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să surghiunesc | să surghiunești | să surghiunească | să surghiunim | să surghiuniți | să surghiunească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | surghiunește | surghiuniți | |||||
negative | nu surghiuni | nu surghiuniți |