Inherited from Latin sagittāre, present active infinitive of sagittō.
Audio: | (file) |
a săgeta (third-person singular present săgetează, past participle săgetat) 1st conj.
infinitive | a săgeta | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | săgetând | ||||||
past participle | săgetat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | săgetez | săgetezi | săgetează | săgetăm | săgetați | săgetează | |
imperfect | săgetam | săgetai | săgeta | săgetam | săgetați | săgetau | |
simple perfect | săgetai | săgetași | săgetă | săgetarăm | săgetarăți | săgetară | |
pluperfect | săgetasem | săgetaseși | săgetase | săgetaserăm | săgetaserăți | săgetaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să săgetez | să săgetezi | să săgeteze | să săgetăm | să săgetați | să săgeteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | săgetează | săgetați | |||||
negative | nu săgeta | nu săgetați |