From tranc, of onomatopoetic origin.
a trăncăni (third-person singular present trăncănește, past participle trăncănit) 4th conjugation
infinitive | a trăncăni | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | trăncănind | ||||||
past participle | trăncănit | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | trăncănesc | trăncănești | trăncănește | trăncănim | trăncăniți | trăncănesc | |
imperfect | trăncăneam | trăncăneai | trăncănea | trăncăneam | trăncăneați | trăncăneau | |
simple perfect | trăncănii | trăncăniși | trăncăni | trăncănirăm | trăncănirăți | trăncăniră | |
pluperfect | trăncănisem | trăncăniseși | trăncănise | trăncăniserăm | trăncăniserăți | trăncăniseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să trăncănesc | să trăncănești | să trăncănească | să trăncănim | să trăncăniți | să trăncănească | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | trăncănește | trăncăniți | |||||
negative | nu trăncăni | nu trăncăniți |