transmigra
transmigra
trānsmigrā
Borrowed from French transmigrer, from Latin trānsmigrāre. By surface analysis, trans- + migra.
a transmigra (third-person singular present transmigrează, past participle transmigrat) 1st conjugation
infinitive | a transmigra | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | transmigrând | ||||||
past participle | transmigrat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | transmigrez | transmigrezi | transmigrează | transmigrăm | transmigrați | transmigrează | |
imperfect | transmigram | transmigrai | transmigra | transmigram | transmigrați | transmigrau | |
simple perfect | transmigrai | transmigrași | transmigră | transmigrarăm | transmigrarăți | transmigrară | |
pluperfect | transmigrasem | transmigraseși | transmigrase | transmigraserăm | transmigraserăți | transmigraseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să transmigrez | să transmigrezi | să transmigreze | să transmigrăm | să transmigrați | să transmigreze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | transmigrează | transmigrați | |||||
negative | nu transmigra | nu transmigrați |
transmigra