triangula
triangula (accusative singular triangulan, plural triangulaj, accusative plural triangulajn)
triangula
triangula
triangulā
triangula
Borrowed from French trianguler.
a triangula (third-person singular present triangulează, past participle triangulat) 1st conjugation
infinitive | a triangula | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | triangulând | ||||||
past participle | triangulat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | triangulez | triangulezi | triangulează | triangulăm | triangulați | triangulează | |
imperfect | triangulam | triangulai | triangula | triangulam | triangulați | triangulau | |
simple perfect | triangulai | triangulași | triangulă | triangularăm | triangularăți | triangulară | |
pluperfect | triangulasem | triangulaseși | triangulase | triangulaserăm | triangulaserăți | triangulaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să triangulez | să triangulezi | să trianguleze | să triangulăm | să triangulați | să trianguleze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | triangulează | triangulați | |||||
negative | nu triangula | nu triangulați |
triangula