tricota
tricota
tricota
Borrowed from French tricoter.
a tricota (third-person singular present tricotează, past participle tricotat) 1st conj.
infinitive | a tricota | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | tricotând | ||||||
past participle | tricotat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | tricotez | tricotezi | tricotează | tricotăm | tricotați | tricotează | |
imperfect | tricotam | tricotai | tricota | tricotam | tricotați | tricotau | |
simple perfect | tricotai | tricotași | tricotă | tricotarăm | tricotarăți | tricotară | |
pluperfect | tricotasem | tricotaseși | tricotase | tricotaserăm | tricotaserăți | tricotaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să tricotez | să tricotezi | să tricoteze | să tricotăm | să tricotați | să tricoteze | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | tricotează | tricotați | |||||
negative | nu tricota | nu tricotați |
tricota