From vindeca + -tor. Cf. also Late Latin vindicator.
vindecător m or n (feminine singular vindecătoare, masculine plural vindecători, feminine and neuter plural vindecătoare)
singular | plural | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
nominative- accusative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | |||
definite | vindecătorul | vindecătoarea | vindecătorii | vindecătoarele | ||||
genitive- dative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | |||
definite | vindecătorului | vindecătoarei | vindecătorilor | vindecătoarelor |
vindecător m (plural vindecători, feminine equivalent vindecătoare)
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vindecător | vindecătorul | vindecători | vindecătorii | |
genitive-dative | vindecător | vindecătorului | vindecători | vindecătorilor | |
vocative | vindecătorule | vindecătorilor |