Inherited from Latin vindicāre, present active infinitive of vindicō (“avenge, claim”).
a vindeca (third-person singular present vindecă, past participle vindecat) 1st conj.
infinitive | a vindeca | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | vindecând | ||||||
past participle | vindecat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | vindec | vindeci | vindecă | vindecăm | vindecați | vindecă | |
imperfect | vindecam | vindecai | vindeca | vindecam | vindecați | vindecau | |
simple perfect | vindecai | vindecași | vindecă | vindecarăm | vindecarăți | vindecară | |
pluperfect | vindecasem | vindecaseși | vindecase | vindecaserăm | vindecaserăți | vindecaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să vindec | să vindeci | să vindece | să vindecăm | să vindecați | să vindece | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | vindecă | vindecați | |||||
negative | nu vindeca | nu vindecați |